Ieri am trecut pe lângă un zid străvechi, care-și are o foarte mare parte din farmec tocmai prin deschiderea pe care o are în el, prin modelul pe care-l are portița pe care o îmbrățișează și prin faptul că te lasă să privești dincolo.
Trimițând cuiva o poză a lui am primit un răspuns care a declanșat în mine o succesiune de înțelegeri făcându-mă să văd metafora din el și să arunc o privire și dincolo de aceasta. Căci privind strict această bucată din zid nu-ți dai seama dacă ești înăuntru sau afară și nici nu realizezi unde vrei să fii de fapt.
Și cum ai putea știi de ce parte a zidului vrei să fii dacă nu știi exact unde ești?! Exact la fel este și cu limitările în care ne complacem. Dacă nu știm exact unde suntem și nu ne conștientizăm starea predominantă în diverse situații de viață nici nu putem transforma ceva la noi înșine și nu putem avea claritatea țelului de atins sau pur și simplu trăirea conștientă a momentului prezent. Un țel ne conturează o direcție, dar trăirea lucidă a momentul prezent implică o percepție completă, globală, holistică a tot ceea ce este. Indiferent de deziderat, conștientizarea este cea mai importantă etapă pentru a face orice prim pas.
Însă cât de des, noi oamenii, vrem să fim mereu de cealaltă parte a zidului, mereu altundeva decât suntem, înainte de a ne vedea cu adevărat locul din care pornim pentru a putea ajunge acolo. Știi și tu oameni care-și spun: Dacă aș fi în locul ei…, sau Dacă aș avea și eu veniturile lui…., Dacă aș fi la fel de sănătos ca … sau regrete de genul: Dacă atunci aș fi făcut acel pas…., Dacă aș fi încheiat acea relație mai repede, înainte de a avea copiii…., sau Dacă aș fi avut curajul să plec atunci din țara… urmate de resemnare?
Este exact ca în povestioara zen în care discipolul își întreabă maestrul cum poate elibera o lebădă aflată într-o colivie și află că de fapt cel care privește lebăda este în colivie, iar lebăda este liberă. Depinde de unde privești. Poate că pe parte de zid pe care te afli ești liber sau ai toate șansele să îți atingi țelul, dar tu tânjești după altceva – ceva ce-ți imaginezi că e dincolo – și te pierzi în această imaginație fără a mai face pașii necesari. Poate că dincolo este o constrângere mult mai mare care nu ți-ar oferi cadrul de dezvoltare cel mai adecvat pentru a fi așa cum vrei să fii, chiar dacă îți apare acum într-o lumină foarte roz.
Prima etapă este întotdeauna aceea de a știi unde ești, pentru a putea face primul pas spre unde vrei să ajungi.
Dacă ai nevoie de ajutor și îndrumare pentru a conștientiza unde ești și a-ți clarifica destinația, contactează-mă!
