În articolul anterior am detaliat faptul că speranța este o combinație între stabilirea scopului nostru, perseverența de a urmări acel scop și credința că avem puterea, capacitatea și înzestrarea de a ajunge unde ne-am propus. În acest articol vreau să-ți vorbesc despre cultivarea speranței și despre marea ei valoare, căci remarc în perioada actuală necesitatea învățării și cultivării speranței nu numai la clienții mei, sau la cei care se confruntă acum cu situații dramatice, ci în general, la noi toți care ne vrem înapoi ritmul și libertatea cu care am trăit toată viața, vrem vieți frumoase și armonioase. Mă refer la tine și la mine, căci am realizat că o atitudine la rădăcină corectă vis a vis de speranța îndreptățită poate să facă mici miracole care să dea o cu totul altă turnură confruntărilor noastre zilnice.
Superficialitatea înțelegerii speranței
Pragmatismul și viteza care caracterizează societatea în care trăim fac să nu mai dăm mare importanță speranței. Ne spunem că toate trec și ce rost are să ne mai batem capul cu situațiile complicate. Sărim prea ușor peste relații, contracte și timp dar rămânem mereu în centrul lumii noastre – așa cum este omenesc să fie – însă ne justificăm mereu poziția, părerea, decizia, simțind că suntem cei mai importanți, și avem ceva clar de făcut.
Prezența tăcută și ascunsă a speranței în viețile noastre
De fapt, în aceste situații, prin noi vorbește mereu speranța. Ea este cea care ne trezește dimineața pentru o nouă zi plină de activități, fizice sau mentale, chiar fără a o conștientiza. Ea este combustibilul pe care îl folosim în tot ceea ce facem. Avem nevoie de ea ca de aer pentru a ne simți vii și a face…. orice.
Dacă nu ar fi ea, dacă nu ar fi speranța, dacă nu am beneficia de combustibilul ei, nu am avea de ce să ne trezim dimineața, chiar și pentru o nouă zi banală, de rutină sau o nouă zi grea de muncă sau pentru o zi crâncenă dintr-un tratament greu. Căci chiar și în astfel de situații extreme, este mereu un licăr de speranță că ziua grea de muncă va fi retribuită și că bănuții aceea ne vor fi de folos sau că ziua de tratament chiar dacă nu va vindeca boala, măcar o va ține pe loc; sau că această zi va conține ceva memorabil, demn de amintire sau măcar confortabil și blând.
Speranța aceasta de fundal care ne însoțește mereu este cea care ne face să credem că astăzi va fi mai bine, sau chiar dacă ziua se dovedește a fi altfel, că mâine sau un alt mâine va fi mai bun.
Impactul dezastruos al lipsei speranței
Lipsa speranței, acea stare în care suntem convinși că nimic nu are rost și nici valoare – așa că putem face fără scrupule orice vrem, este o stare periculoasă prin faptul că arată că nu mai suntem vii din punct de vedere sufletesc. Bineînțeles că viața continuă să ne anime trupul, însă dezvoltarea continuă nu mai are loc – echivalând unei morți sufletești. Ea este totodată și baza depresiei sau a anxietății generalizate și cronicizate. Este acea convingere falsă că nimic nu mai are sens.
Speranța și sensul merg mână în mână
Din contră, sensul este mereu acolo unde este speranța, deci și posibilitatea de transformare a ceva din viața noastră în altceva mai bun; acea deschidere și disponibilitate de transformare care are și calea prin care să ajungă la țel, deci nu doar o deschidere fantasmagorică, ci ancorată în realizabil, în realism și în concret.
Speranța – punte în timp
Pe de altă parte, speranța este cea care face legătura între trecut, prin prezent, cu viitorul. Ea este cea care ne ajută să vizualizăm, chiar și foarte vag, viitorul propriu care va deveni atunci magnetul care ne va atrage spre el – dacă are caracteristicile speranței detaliate în video-ul anterior.
Exemple
- Poate să fie de exemplu dorința părintelui ca urmașii lui să trăiască mai bine, iar această imagine plină de speranță este cea care-l determină să facă uneori supraeforturi irealizabile pentru altcineva.
- Poate fi o dorință plină de speranță de vindecare care pornind de la un plan cu măsuri bine chibzuite și adecvate de tratare și lăsând loc naturii și trupului să lucreze poate în mod surprinzător și miraculos să conducă la o vindecare.
- Poate fi un plan al carierei care să țintească foarte departe, însă urmat pas cu pas, într-un mod sistematic să conducă în timp la realizarea lui.
Indiferent care este domeniul în care ne-am fixat scopul, folosind combustibilul speranței autentice – cu toate ingredientele ei – șansele atingerii scopului cresc exponențial.
Știi cum se spune: când plouă, caută curcubeie; când e întuneric, caută stele! Alege deci această speranță!
Dacă ai nevoie de ajutor și îndrumare în situațiile de viață cu care te confrunți, în clarificarea asupra alegerilor pe care le faci, contactează-mă pentru o ședință de coaching!
Îți doresc mult succes și abia aștept să te întâlnesc!