Adevărul este că pe majoritatea dintre noi moartea ne sperie. Și cum ne sperie o evităm chiar și în discuții, darămite să ne gândim serios la acest subiect. El începe să ne preocupe atunci când cineva apropiat a murit sau trage să moară sau când primim un diagnostic final.
Poporul nostru care-și mai păstrează tradițiile știe să privească moartea sau mai bine zis pe cel decedat, în timp ce în vest familiile defunctului cel mai frecvent nu îl văd deloc, ajungând astfel să nu se pună față în față cu iminența morții, cu expresia ei, decât rareori. Gradat vedem că vine și la noi această tendință, prin alinierea la legile vestice. Și cel mai probabil că această atitudine nu este tocmai un câștig, căci privegherea are un rol foarte important cunoscut din vechime.
Moartea este cea care ne face să vedem viața în altă lumină
Deși evităm acest subiect sau confruntarea cu el, moartea este cea care ne face să vedem viața în altă lumină. Cum ne-am evalua oare viața dacă am ști că nu are vreodată sfârșit? Sau cum ne-am ghida în propria noastră dezvoltare dacă am ști că avem eternitatea la dispoziție? Însă nu avem tot timpul din lume la dispoziție și atunci începem să încărcăm cu valoare anumite lucruri și acțiuni, în timp ce le considerăm neprețioase sau inutile pe altele, căci noi, ca oameni, avem capacitatea de a conceptualiza, de a raționa, de a ne analiza viața, de a regreta, de a ne căi și de a ne schimba radical viața dacă vrem cu adevărat aceasta. Câinele nu are această capacitate, nici vaca și nici marmota, deci acestea sunt calități specific umane cu care suntem cu adevărat binecuvântați, căci datorită acestor trăsături nu numai că ne clădim viața pe baze tot mai profunde, dar ne și gândim la ce urmează după moarte atât pentru noi cât și pentru cei de care ne despărțim. Strădania părintelui de a strânge cele necesare pentru a-i asigura copilului tot ce-i trebuie după ce părintele moare, face parte din această sferă și tot aici își are rădăcina și dorința de a nu fi uitat, de a lăsa ceva omenirii prin care să fim pomeniți și după generații. Bineînțeles că nu suntem toți un Ștefan cel Mare sau o Ecaterina Teodoroiu despre care să scrie în cărțile de istorie, și nici un Eminescu ale cărui poezii să fie învățate și după multe generații, dar căutăm cu toții acel sens în viață exprimat poate doar prin întemeierea unei familii mari pentru ca neamul să dăinuiască, dacă nu ridicăm o coloană a infinitului care să fie văzută din depărtare și după sute de ani.
Moartea dă sens și intensitate reală vieții
Ideea este că moartea dă sens și intensitate reală vieții și nu inimioarele de pe Instagram sau ultimul Iphone, pentru că moartea este cea care din umbră ne determină să alegem de ce anume să ne pese sau nu, de a decide care ne sunt valorile după care ne ghidăm în viață și care este sensul pe care alegem să îl dăm existenței noastre pentru a nu ajunge acolo, la capătul acestei vieți, să regretăm.
Topul regretelor
Știi că acum sunt în mare vogă topurile cu cele mai importante lucruri dintr-un domeniu, ei bine este și o carte cu totul specială cu topul celor 5 regrete ale muribunzilor, scrisă de Bronnie Ware care a lucrat într-o clinică de îngrijire paliativă și a vorbit astfel și a fost alături de mulți muribunzi. Haide să-ți spun ce este în acest top:
- Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult
- Îmi doresc să fi avut curajul de a trăi viața fiindu-mi fidel mie, nu în funcție de așteptările celorlalți
- Îmi doresc să-mi fi permis să fiu mai fericit
- Îmi doresc să fi avut curajul de a-mi exprima sentimentele
- Iubirea este singura care contează
De aceea te invit acum să te uiți înlăuntrul tău să vezi dacă ai regrete și să iei apoi măsurile necesare pentru a nu le mai avea în momentul morții.
De ce să nu pornești la luptă împotriva fricii de moarte
Lupta în sine cu frica de moarte este o bătălie cam pierdută, căci nu-i știi nici momentul, nici circumstanțele în care survine și cu cât te temi mai tare de ea cu atât o hrănești mai mult. Însă avem și opțiunea de a ne ridica deasupra ei și de a o integra cu maxim folos în viață. În cele din urmă să ne amintim că ne tragem din daci: Știi că ei aveau această filosofie de viață de a se ridica deasupra morții și luptau cu un curaj inegalabil. Chiar dacă acum nu mai este cultivată această atitudine și nici filosofie la noi in țară, sigur o mai avem in ADN. 😊
Ce poți face când te confrunți cu frica de moarte
Dincolo de aceasta avem mai multe opțiuni când ne confruntăm cu frica de moarte:
- Să consultăm un coach
- Un terapeut specializat în terapia cognitiv-comportamentală
- Să facem tehnici de relaxare
- Meditație,
dar mai ales să umplem cu sens și valoare fiecare bucățică a vieții noastre pentru a face diferența, căci așa cum spunea Mircea Eliade:
”Cine moare înainte să moară, nu mai moare după ce moare.”
Dacă ai nevoie de ajutor în depășirea fricii tale de moarte contactează-mă pentru o ședință de coaching.
Îți doresc mult succes și abia aștept să te întâlnesc!
