Sunt puține lucruri care ne fac să evităm acțiunile mai mult ca anxietatea, ca acea îngrijorare care ne roade și ne face să credem că lucrurile ar putea avea un deznodământ dezastruos. Ea ne cuprinde adesea pe nesimțite și uneori ajungem chiar să ne întrebăm cum de am ajuns să fim atât de anxioși și mintea noastră să fie plină de gânduri negative. Astfel, când ne dăm seama de anxietatea pe care o hrănim în noi înșine devenim și mai anxioși tocmai pentru că suntem anxioși. Ne temem să mai facem anumite lucruri pentru că deja ne-am convins pe noi înșine că suntem anxioși; astfel ne multiplicăm singuri anxietatea. Avem – să spunem așa – o anxietate la pătrat!
Alan Watts vorbește în astfel de situații despre legea efortului inversat, potrivit căreia cele mai importante lucruri în viață se câștigă prin depășirea experienței negative aferente. Orice strădanie de a scăpa cu disperare de experiențele negative, de frici și anxietate, de a le evita, da e face slalom printre ele nu face decât să le alimenteze și mai mult. Dacă eviți situațiile care sunt sursă de anxietate, dacă îți dai silința să scapi de confruntări cu șefii care te pun la punct și îți alimentează anxietatea, sau dacă te îngrijorezi mereu să nu cumva să greșești, nu ajungi în cele din urmă decât să fii și mai anxios și mai îngrijorat. Neîntâmplător se spune în popor că de ce ți-e frică nu scapi! Căci nutrind stări de frică și anxietate, le amplifici și astfel le atragi. Atragi probleme de factura celor de care te temi.
Ai observat cum unii oameni atrag ca un magnet parcă situații de care se tem sau care îi îngrijorează? Am fost recent pe un colț de munte pe care merg din copilărie, unde nu am văzut niciodată vipere; însă o persoană din grup vorbea de zile în șir despre vipere și oroarea față de ele. Inutil să mai spun că am întâlnit una firavă, dar oricum o viperă care a confirmat doar și amplificat convingerea persoanei respective.
Cel mai adesea evenimentele ne confirmă convingerile și temerile pe care le avem pentru că prin preocuparea noastră intensă cu subiectul respectiv având și un bagaj mare emoțional, asta atragem. Același Alan Watts afirma că apa murdară este mai bine curățată lăsând-o singură, să curgă. Dacă o tot alimentezi o tulburi și mai tare.
Exact la fel este și cu anxietatea, care la origine are rolul de semnal de alarmă pentru a ne anunța ce pericole ne pândesc astfel încât să ne putem proteja. Ea exprimă o adaptare uluitoare, iar răspunsul trupului este fantastic, căci ne ajută să gestionăm foarte bine pericolele obiective.
Problema este aceea că mulți oameni ajung să se teamă tocmai de anxietate. Iar atunci când ai multe temeri care declanșează ”alarme false” în trup, căci nu ai la modul real niciun pericol obiectiv, sfârșești prin a te teme de anxietate și prin a o evita.
Este foarte adevărat că anxietatea este neplăcută, dar nu este decât într-o mică măsură periculoasă. Ea devine însă un adevărat pericol dacă este întreținută și amplificată, atunci când cotele de stres și anxietate rămân ridicate timp îndelungat.
De asemenea modul în care privim anxietatea ca pe un semnal în loc de a vedea o amenințare în ea, poate da un cu totul alt sens experienței noastre. Privind-o astfel vom găsi curajul de a încerca lucruri noi și vom fi surprinși de cât de multe putem întreprinde, iar în situația în care o dăm în bară, vom vedea cu relaxare că nu este sfârșitul lumii, vom învăța și vom merge mai departe.
Când conducem mașina bineînțeles că purtăm centura de siguranță. Nu este 100% sigur că nu vom avea niciun accident în trafic purtând-o, însă nici nu ne legăm și de încheieturile mâinilor sau de glezne pentru a fi în și mai mare siguranță. Așa ceva chiar ne-ar conduce cu siguranță la un accident, căci capacitatea noastră de a face manevre ar fi foarte mult redusă. Exact la fel și cu anxietatea. Dacă văd în ea un semnal și nu o amenințare, las pur și simplu lucrurile să curgă fără să mai adaug dramă situației, iar atunci când reușesc să liniștesc potopul de gânduri anxioase, constat că nu am nevoie să fug din calea evenimentelor vieții care trezesc o doză mai mică sau mai mare de anxietate atâta timp cât ele nu reprezintă un pericol obiectiv.
Cum poți face foarte ușor acest lucru?
- Te vizualizezi în situații cu deznodăminte incerte în momentul prezent și
- exersezi ”la rece” noi moduri de reacție și de gândire, dar mai ales
- ai o imagine clară a ta așa cum vrei să fii, lipsit de anxietate și frică, temerar, curajos, atent, conștient și foarte prezent, pe fază, aici și acum.
Dacă ai nevoie de îndrumare în construirea și exersarea acestor noi moduri de gândire și reacție cât și în conturarea concretă a țelului tău bazându-te pe resursele reale de care dispui, contactează-mă, pentru o ședință de coaching. Coaching-ul de scurtă durată, focalizat pe soluții, pe care îl practic ne creează cadrul perfect pentru a ne spori conștiența de sine în orice situație găsind astfel imediat soluția pentru provocarea – pe care poate o numești problemă – cu care ne confruntăm.
