Urmărim cu toții succesul în ceea ce facem, vrem să avem rezultate bune, să fim apreciați și răsplătiți și îi admirăm sau invidiem pe cei care au succes. Ceea ce însă poate nu se vede la prima vedere la cei care au reușit în viață și au succes, este munca asiduă depusă de ei și entuziasmul cu care-și încarcă ceea ce fac, dar mai ales faptul că nu au cedat în fața eșecului.
Ce este de fapt eșecul?
Cred că am discutat această întrebare cu cel puțin o sută de persoane până acum și am văzut cât de subiectiv este răspunsul. Pentru antreprenor este scăderea cotei de piață, pentru student pierderea anului de studiu, pentru îndrăgostit incapacitatea de a face fericită persoana iubită, pentru cel divorțat nereușita relațională, pentru părinte distanțarea copilului și tot așa mai departe.
Deci nu avem o definiție general valabilă a eșecului, însă observăm că eșecul nu e niciodată o întâmplare bruscă, singulară, ci un cumul de mai multe decizii care creează gradat un rezultat nedorit, care nu mai poate fi evitat.
Ce este succesul la modul fundamental?
Când vorbesc despre succes nu mă refer doar la a avea o afacere extraordinară, o mașină de top sau, de ce nu, un yacht, ci la a avea succes în viață, la a fi profund împlinit și fericit.
Căci succesul înseamnă a-ți face propriile proiecte, a te dezvolta continuu, a fi tu însuți, conștient mereu de tine – la care se adaugă propria nuanțare a fiecăruia. Prin prisma acestor valori banii sau cifra de afaceri, mașina, contul sau yachtul trec în plan secund.
Rolul entuziasmului
Winston Churchill afirma că „Succesul este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără pierderea entuziasmului.” Cât de simplu sună, dar cât de complex este să îți regăsești puterea de a mai face o încercare atunci când ai eșuat de multe ori și deja simți frica suflându-ți în ceafă că iar o vei da în bară.
Dacă ne gândim la un copil mic care învață să meargă, el cade și se lovește de multe ori, însă nu-l vei auzi spunând sau indicând vreodată că mersul nu este pentru el sau că n-are rost să mai încerce să meargă căci tocmai s-a julit la genunchi. Copilul nu evită eșecul, căci acest comportament de evitare a înfrângerii, a eșecului este învățat ulterior în familie sau la școală preponderent prin comparația cu alții. Învățăm cumva să ne capitonăm bine ca atunci când cădem să nu ne lovim prea tare. Asta duce de exemplu la decizia de a nu ne mai deschide inima după un eșec relațional, de a nu mai avea încredere în oameni după ce am fost înșelați odată sau mai multe ori, de a avea o concepție rigidă gen lasă că știu eu ca toți sunt la fel într-un domeniu sau altul și la deznădejdea că nimeni nu ne întinde o mână pentru a ne ajuta să ieșim din groapa imaginară pe care ne-am săpat-o.
Și așa, trecând prin viață ajungem să ne temem de eșec, să-l evităm prin toate mijloacele și să mai facem doar ceea ce știm sigur că va funcționa și este sigur, fiind în zona noastră de confort. Însă aceasta ne limitează teribil. Căci poți avea succes doar când ești dispus să mai greșești, să o dai în bară, să faci reglaje și să o iei din nou de la capăt.
În psihologie se vorbește despre aversiunea la pierdere, care ne arată că preferăm să nu pierdem decât să câștigăm ceva. Deci noi, ca ființe umane avem această tendință de a menține ceea ce avem; însă întrebarea reală care se pune este cum anume facem să riscăm să trecem dincolo de căldura și confortul oferit de ceea ce avem deja!
Iar entuziasmul are aici un rol major.
Ce este entuziasmul? Acea însuflețire a ceea ce faci, avântul, elanul, înflăcărarea și emoția puternică cu care îți îmbibi acțiunile, chiar felul de a fi. El este cel care ne face să o luăm de la capăt și să găsim resursele lăuntrice de a porni din nou la drum chiar și atunci când ne-am poticnit.
Rolul valorilor
Pe de altă parte o mare parte din frica de eșec vine din cauza faptului că ne alegem valori nepotrivite și neadecvate la care ne raportam. Dacă îmi măsor mereu succesul în a-i face pe toți din jurul meu fericiți, sau din a avea mereu dreptate, sau a avea o mașină mai bună ca a vecinului, a vrea ca ceilalți să fie ca mine sau a avea pretenția ca tot ce este în jurul meu să se alinieze la ceea ce vreau eu, cu siguranță voi avea o viață plină de frică, de anxietate, căci eșecul provine într-o covârșitoare măsură de acțiunile și reacțiile celorlalți, deci este ca și cum aș da controlul asupra mea altora. Iar dacă eu nu dețin controlul asupra mea devin ca o frunză în vânt, împinsă de colo colo în funcție de ce zice sau face unul sau altul.
Valorile reale, bune, sunt cele care sunt orientate spre dezvoltarea noastră, iar scopurile de genul a treia diplomă de licență, să slăbești cele 10 kg în plus, să fii în relație cu persoana X care nu te vrea cu adevărat – deși sunt scopuri pentru care muncim mult să le atingem, ele oferă o cantitate limitată de fericire, în niciun caz suficientă pentru întreaga viață dacă nu aduc o dezvoltare continuă, căci mereu va fi cineva cu și mai multe diplome, mai suplu, cu o mașină mai bună sau într-o relație aparent mai frumoasa.
Dacă valoarea urmărită este aceea de a reuși să comunici mai profund, sinceritatea relațională, armonia constantă a propriei ființe sau multe altele, accentul este pus pe dezvoltarea proprie aducând totodată un plus în viețile celorlalți, adaptându-ne perspectiva mereu etapelor vieții, atunci creșterea noastră va fi constantă, continuă.
Și dacă ne gândim bine, cele mai radicale modificări de perspectivă și adaptări apar adesea în timpul unei perioade dificile, a unei perioade de provocări și dificultate. Doar când suntem strânși cu ușa de viață ne reanalizăm valorile și ne uităm cu adevărat acolo unde lucrurile nu merg bine. Ne descoperim sensul și direcția după ce ne-am lovit de suficient de multe ori de marginile și colțurile limitărilor proprii pentru a avea o traiectorie clară și a nu ne lăsa deturnați de la drumul nostru… nici măcar de frica de eșec.
Prin urmare, conjuncturile dificile, greutățile și eșecul fac parte din peisajul pe care-l vedem până atingem succesul. Ideea este să nu ne poticnim din cauza a ceea ce întâlnim pe drum, iar pentru a nu ne poticni este necesar să acționăm, să nu zăcem, căci lucrurile nu se rezolvă singure și cel mai probabil nu va veni nici zâna bună care să îndepărteze cu bagheta ei magică orice obstacol.
Orice acțiune cât de mică este superioară non-acțiunii. Așa că primul pas este acela de a face primul pas, oricât de mic, de a nu sta pe loc și a face ceva: cea mai măruntă acțiune viabilă.
Dacă simți că afacerea ta este un eșec, deși știi că are potențial foarte bun căci planul de afaceri îți arată aceasta, îmbunătățește ultimul produs sau caută o nouă strategie de marketing; dacă ești într-un impas mare relațional dar simți că totuși mai iubești ființa respectivă, hrănește-ți speranța de a reuși să o faci fericită și caută să comunici mai bine cu ea; dacă starea ta de sănătate nu se îmbunătățește în ritmul în care ai vrea, caută poveștile de succes ale celor care au reușit să învingă boli grave și vezi ce a funcționat la ei pentru a aplica și tu și așa mai departe.
În articolul următor voi detalia câteva modalități practice și rapide de a depăși frica de eșec.
Dacă ai nevoie de ajutor în întocmirea unui plan de depășire a fricii tale de eșec și a găsirii modalităților personalizate de amplificare a entuziasmului și încrederii tale, contactează-mă pentru o ședință de coaching.
